joi, 16 aprilie 2020

Copacul

Astăzi, în Joia Mare, în plină stare de urgență, înarmat cu adeverință de angajator, dar și cu declarație pe proprie răspundere, tata Ifim a venit la căpătâiul meu și a plantat un pom. La margine de drum, la margine de câmp și la marginea Târgoviștei.
Un castan comestibil. Un arbore care trăiește sute de ani omenești.
Cam cât am trăit și eu, în ani pisicești.



joi, 6 iunie 2019

Un an de la coborârea mea

Exact în urmă cu un an, pe 6 iunie 2018,
eu, Baghi, mă înălțam la cer.


Sau, mai precis, mă coborau sub pământ, lângă această piatră.
Iată că, după un an, deasupra mea,
 florile au început să crească.


Voi spuneți că ceasul rău,
 pisica neagră și „13” când pică marțea sau vinerea, aduc ghinion. Baghi însă, adică eu, am fost excepția.