joi, 6 iunie 2019

Un an de la coborârea mea

Exact în urmă cu un an, pe 6 iunie 2018,
eu, Baghi, mă înălțam la cer.


Sau, mai precis, mă coborau sub pământ, lângă această piatră.
Iată că, după un an, deasupra mea,
 florile au început să crească.


Voi spuneți că ceasul rău,
 pisica neagră și „13” când pică marțea sau vinerea, aduc ghinion. Baghi însă, adică eu, am fost excepția.



duminică, 2 iunie 2019

Mi-e dor de voi

Peste patru zile omenești, se va împlini un an, tot după socoteala voastră, de când am ajuns aici. Tata ifim a avut grijă să mă lase în acel loc, la care veți ajunge cu toții. Pentru mine e minunat. Câmp plin de verdeață, șoricei, iepurași, fluturi... Păsările din toate neamurile ciripesc, cântă pe limba lor.
Deși, greșit, voi susțineți că fiecare pasăre pe limba ei piere. Pasărea nu piere, ci zboară.
Chiar, de ce nu spuneți că fiecare pasăre zboară cu aripile ei?
Dar hai să lăsăm asta.
Tata ifim a uitat că eram prinț.
M-a tratat doar ca pe un conte. Și acuma am doar o piatră.
Exact ca și contele Lev Nikolaevici Tolstoi.