luni, 31 decembrie 2012

Happy New Year!




duminică, 18 noiembrie 2012

Tirania lui Baghi


"Tirania motanului e mai bună decât dreptatea şobolanului." 
Şi să nu crezi că-ţi spun ce i-a zis Don Quijote
lui Sancho Panza doar ca să mă aflu în treabă
sau să mă dau bine pe lângă Ifim.


vineri, 16 noiembrie 2012

Baghi şi şoarecii extratereştri

Nu ştiu cum şi ce s-a întâmplat, dar azi dimineaţă, domeniul meu a fost invadat de extratereştri.
Nu i-aş fi băgat în seamă, dacă nu l-aş fi auzit pe tata Ifim strigându-mă:
- Baghi, vino repede, suntem vizitaţi de extratereştri... 
Iniţial, nu-l băgai în seamă.
- ...şoareci extratereştri, se corectă el.
Era plăcut acolo unde stăteam şi mai ales ce visam, dar la auzul cuvântului "şoareci", imediat m-am înfăţişat la locul faptei.
Ceea ce am văzut, e greu de miorlăit.
Nu aveau nimic din şoarecii obişnuiţi. Carcase din tablă probabil, camere video, antene, cleşti, diverse arme, şi dispozitive ciudate, cam cum arată roboţii din filmele SF. Numai că aceştia erau vii. Sigur, erau şoareci extratereştri. Nu am zăbovit prea mult şi m-am retras discret, în viteză. Ştiu că fuga e sănătoasă! :)





marți, 13 noiembrie 2012

Dovada

Puteţi spune că nu e treaba mea, dar astăzi fiind marţi, 13 (şi încă noiembrie!), iar eu fiind negru, mi-am băgat niţeluş coada prin treburile bipezilor, descoperind o dovadă de necontestat, că în ultimii 300 de ani planeta s-a încălzit mereu! :)


duminică, 4 noiembrie 2012

În lumea lui Tomiţă


În prima sâmbătă a lui brumar, văzând că e vremea frumoasă, tata Ifim, cu japca aproape, ca să miorlăi mai pe înţelesul tuturor, ne-a luat, pe mine şi pe mama Dana, ne-a aruncat în maşină şi ne-a dus spre munte, nu prea departe, la nişte prieteni de-ai lui mai vechi.
Chiar dacă, mai ales datorită mie, eram socotiţi musafiri "de două prune", ştiam că n-o să ne aştepte cu fanfara. Şi venisem şi mai devreme. Ca de obicei, poarta nu era închisă, iar curtea era goală.
Pe aşa o vreme frumoasă, Gili, ca bun gospodar, era şi normal să urce la mal să planteze copăcei, iar Nina, sigur era la animăluţele ei din bătătură, să facă toate cele trebuincioase.
În aerul din curte plutea miros de gutuie şi de strugure tămâios, semn că, în taina pivniței de sub noi, mustul cel dulce începe să se transforme în vin răcoros.
Câteva flori, dintre cele pe care prima brumă le-a ocolit, râdeau spre soarele tomnatic, în toată splendoarea lor. Liniştea era atât de adâncă, încât puteai să-ţi auzi gândurile.
Două albinuţe blânde şi o viespie agitată se uitau în oglinda unui strop de apă din căuşul unei pietre de pe aleea uşor înclinată. Iar de sub un sac din rafie aruncat prin curte ne pândeau doi ochi într-un ghem de blană. Mai târziu am aflat că acel ghem e Tomiţă.
O fiară adevărată! 
Nu mai lungesc miorlăitul. Las pozele să vorbească. Păcat că-s făcute doar cu telefonul mobil, căci aparatul foto l-am uitat acasă. Chiar şi aşa, sper să vă placă ceea ce veţi vedea mai jos, ca şi ceea ce a fost mai sus. :)


 






     Fiind o provocare adresată tuturor, la invitaţia "Prinţesei albe", aşa cum îi spun numai eu, Baghi, m-am hotărât să-mi bag şi eu coada prin Life in Pictures.
Tema se întinde pe trei ramuri: fotografie, muzică şi poezie, totul fiind pornit de aici, de la Costin Comba.

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Baghi şi "Tolba cu săgeţi"

Rapsozi de-ai noştri, populari,
Ce cântă pe la case mari,
Nu stau o clipă la cuvânt
Şi-nchină cânturi după cânt
Mesenilor care-şi fac vânt
Doar cu dolari.
Trei paşi la dreapta, săltăreţi,
Şi doi la stânga, mai înceţi,
Dar nu e muzica de vină,
Aici e vorba de doctrină,
De care dânşii vor să ţină,
Cu orice preţ.
Când fu petrecerea în toi,
Voinescu Sever, zis Cotoi,
Pe socru îl făcu atent
Că mai crescură c-un procent,
Conform sondajului recent
Făcut chiar joi.
(Nunta copilei, după George Coşbuc -fragment) 

Pe nerăsuflate am citit cele 46 de parodii, strădania fiindu-mi răsplătită atunci când am găsit pe cineva care să-mi semene.

Ilie Bâtcă, "Tolba cu săgeţi", -parodii-, editura Dacoromână

miercuri, 31 octombrie 2012

În cuiul cătării


Dau sfară-n ţară:  cei din echipa  "În cuiul cătării"   mi-au propus să le fiu partener.
Iar ca să mă corupă, m-au trecut tam-nesam în blogroll.
Ei ce cred, că vor vinde gheaţă la eschimoşi, castraveţi bulgarilor, voturi candidaţilor, somoni urşilor, asigurări românilor şi aşa mai departe.
Am acceptat.
Dar, n-o luaţi nici că m-ar fi corupt, nici că m-am lăsat corupt.
Pur şi simplu, i-am înţeles. 
Au nevoie de un şef! :) 

   

duminică, 28 octombrie 2012

Şeful niciodată nu se-ntoarce în genunchi



Mama Dana şi tata Ifim au împlinit 28 de ani
de când sunt împreună la bine, la rău, şi la greu. E ok!
Ceea ce au uitat să spună, este că de 14 ani, au un şef!
Adică 1/2 din perioadă!
Un şef care vede, aude, simte, miroase, pipăie şi gustă din tot ceea ce fac ei! 
Evident, un şef frumos, sever, indulgent, dur, caraghios, cult, milos, mofturos, somnoros, cicălitor şi aşa mai departe, pentru că aşa trebuie să fie un şef adevărat!
Ei ţin cont de slăbiciunile mele, pentru că nu au altă soluţie, eu fiind exigent, aceasta fiind una din calităţile mele principale, căci restul, sunt infinite (la calităţi mă refer).
Treaba asta, cu Gianni Morandi, In ginocchio Da Te...
L-am văzut şi l-am auzit de atâtea ori pe tata Ifim spunându-i mamei "în genunchi mă-ntorc la tine!" şi ştiu şi răspunsul ei, "nici pe brânci nu te primesc"!
Ceea ce a fost destul de mobilizator şi educativ pentru tata!
Căci uite-aşa, am ajuns la 14 ani omeneşti!
Cred că dacă m-aş lua după anii noştri, sunt de-o seamă cu un biped pe care-l numiţi Majestate! :)

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 32.