Miauuu!
Se știe deja: bipezii cei mici, dar mai ales "tartorii" cei mari, spun lucruri trăsnite...
Mi-aduc aminte, - deja am o vârstă -, de un banc al lor.
Despre o focă.
O focă adevărată, fiind răpită din mediul ei natural, a încercat să supraviețuiască la bipezii care au răpit-o, prin a-și petrece timpul trist în așteptarea salvării, încercând să doarmă la picioarele lor.
Cea mai grea suferință pentru focă era să suporte mirosul.
Până la urmă s-a obișnuit, dar n-a fost niciun haz în asta... pentru focă, mai ales că bipezii și-au tras spuza pe turta lor.
Şi pentru că în aceste poze arăt ca o focă, eu, Baghi, vă miorlăi din propria-mi experiență, nu-i nimic de râs, nu mirosiți deloc bine, şi nici bine nu vă miroase... În rezumat, eu asta cred:
- foca miroase mai bine ca voi;
- mediul ei de trai este curat, iar al vostru, plin de gunoaie;
- foca nu are mâini sau picioare adevărate, dar se mişcă mai bine ca voi, este o mamă devotată iar singurul ei scop este supravieţuirea fericită a puilor săi.
Deşi-mi miaună limbuţa altceva, nu vreau să divaghez pe tema siluetei, pentru că nu există foci grase şi vreau să închei prin a vă ura o primăvară miaunată!
(Titlu, text, foto, idee, coadă, gheare, puf, altele... toate originale: baghi)