În lumea lui Tomiţă

În prima sâmbătă a lui brumar, văzând că e vremea frumoasă, tata Ifim, cu japca aproape, ca să miorlăi mai pe înţelesul tuturor, ne-a luat, pe mine şi pe mama Dana, ne-a aruncat în maşină şi ne-a dus spre munte, nu prea departe, la nişte prieteni de-ai lui mai vechi.

Chiar dacă, mai ales datorită mie, eram socotiţi musafiri "de două prune", ştiam că n-o să ne aştepte cu fanfara. Şi venisem şi mai devreme. Ca de obicei, poarta nu era închisă, iar curtea era goală.

Pe aşa o vreme frumoasă, Gili, ca bun gospodar, era şi normal să urce la mal să planteze copăcei, iar Nina, sigur era la animăluţele ei din bătătură, să facă toate cele trebuincioase.

În aerul din curte plutea miros de gutuie şi de strugure tămâios, semn că, în taina pivniței de sub noi, mustul cel dulce începe să se transforme în vin răcoros.

Câteva flori, dintre cele pe care prima brumă le-a ocolit, râdeau spre soarele tomnatic, în toată splendoarea lor. Liniştea era atât de adâncă, încât puteai să-ţi auzi gândurile.

Două albinuţe blânde şi o viespie agitată se uitau în oglinda unui strop de apă din căuşul unei pietre de pe aleea uşor înclinată. Iar de sub un sac din rafie aruncat prin curte ne pândeau doi ochi într-un ghem de blană. Mai târziu am aflat că acel ghem e Tomiţă.
O fiară adevărată! 

Nu mai lungesc miorlăitul. Las pozele să vorbească. Păcat că-s făcute doar cu telefonul mobil, căci aparatul foto l-am uitat acasă. Chiar şi aşa, sper să vă placă ceea ce veţi vedea mai jos, ca şi ceea ce a fost mai sus. :)

 

     Fiind o provocare adresată tuturor, la invitaţia "Prinţesei albe", aşa cum îi spun numai eu, Baghi, m-am hotărât să-mi bag şi eu coada prin Life in Pictures.
Tema se întinde pe trei ramuri: fotografie, muzică şi poezie, totul fiind pornit de aici, de la Costin Comba.