Sunt trist

În mod normal, ar fi trebuit să miorlăi de bucurie: nu mâine, dar poimâie, se împlinesc 3 ani de când Baghi a devenit blog!
Deci, 3 ani de blogăreală! 
Dar sunt foarte trist!
Pentru că astăzi am văzut cum au fost culeşi şi au dispărut câţiva patrupezi din faţa blocului, într-un mod barbar, cum nici motanii ca mine, ca Grişka sau nici urşii, ca Nono, nu-şi pot închipui.

De astăzi, tata Ifim nu o să mai vină cu hainele pline de noroi şi de miros de câine, dar bucuros că, niciodată, de la niciun om, nu a primit şi nu a simţit atâta dragoste şi bunătate, ca de la un câine.
Bineînţeles, în afară de mine! 

Mâncătorul de mere înmăruite

Da, eu sunt "mâncătorul de mere înmăruite"

 şi nu am înţeles de ce tata Ifim a spus o asemenea gogomănie. 

L-am întrebat, bineînţeles, de ce, şi mi-a răspuns că asta este doar aşa, ceva trecător, ceva care să mă abată de la gândul la Nataşa. Chipurile, să nu vadă lumea că-s îndrăgostit! :) 

Locul special pentru dormit

Nu-s parşivel

Eu nu-s parşivel şi v-o miorlăi p-aia dreaptă:

nu-s interesat de like-uri.

Mai exact, mă doare drept sub coadă

de like-urile voastre! :)

Probabil că sunt singurul motan... neinteresat de like-uri! 

Şi nu probabil, ci sigur! :)

Aeroplanul

Aeroplanul 
                                           de George Topârceanu,
                                                                                                             cu Baghi 

Spre apusul de jăratec
Cu livezi scăldate-n aur,
Trece-un nour singuratic
Alb şi mare cât un taur.

Iar în urma lui s-abate,
Gata-gata să-l ajungă,
Un ţânţar cu coada lungă
Şi cu aripi nemişcate.

Creşte-n asfinţit pojarul.
Dealurile stau s-adoarmă.
Norul tace, dar ţânţarul
Umple liniştea de larmă...

foto Baghi