Acesta este noul meu prieten şi aşa se numeşte.
După cum se poate vedea, nu este nici iepure, nici şoarece.
Dar pentru că l-am primit în dar de sărbătoarea iepuraşului, înclin să cred că-i iepuraş.
Aş miorlăi că-i veveriţă, dar ronţăie la iarbă, ce n-am mai văzut.
Mai ales, preferă frunzele de păpădie, trifoi şi lucernă.
Din punctul acesta de vedere, gusturile noastre fiind total diferite, ca să nu zic opuse,
el preferând iarbă şi seminţe, iar eu-pieptuţ de pui şi mai ales, Whiskas,
prevăd o prietenie lungă.
Lungă, în sensul că durata lui de viaţă, ar fi cam de 20-25 de ani,
iar eu am epuizat deja vreo 15.
Totuşi, este un animăluţ rozător simpatic, iar întâlnirea noastră a fost mai ceva decât o întâlnire de gradul III.
Am auzit că aceste animăluţe sunt crescute pentru blana lor, care, drept să vă spui, nu-i mai grozavă ca a mea. Ideea este ca, prin această prietenie dintre noi, să-i determin pe bipezi să se răzgândească şi să se lepede de acest nărav de prost gust, care presupune sacrificarea atâtor animăluţe gingaşe numai pentru a se înveli în blăniţa lor.
Oricum, eu am un prieten nou,
iar despre povestea noastră, veţi mai auzi.