marți, 5 octombrie 2010

Avem!


   Trecuse bine de miezul nopţii când urechiuşele mele sensibile au tresărit la strigătul mamei: "Avem purice! Hai băieţi, sculaţi, avem purice". Se ridică tata buimac din pat, caută întrerupătorul pe bâjbîite, aprinde lumina, mormăie ceva neinteligibil pentru mine şi încearcă să se bage înapoi sub pătură. Idee neinspirată care stârni o nouă reacţie a mamei: "Ce faci, n-auzi că avem purice?" "De unde ştii, l-ai auzit?" "Nu, l-am simţit. Hai să-l căutăm!" Şi au început vânătoarea de vrăjitoare la două noaptea. Aşternut răvăşit, pături scuturate, perne bătute, aerisit dormitorul, schimbată lenjeria (asta cu cearceafuri curate nu-mi displace, oricât de des s-ar întâmpla). Dar cel mai mult mi-a plăcut să-i văd pe jos în patru labe, făcând pe detectivii. După o anume perioadă în care investigaţia nu a avut succes, iar o aud pe mama: "Cred că mi s-a părut!" "Bine, dar dacă totuşi nu ţi s-a părut, de unde să fie? De la Baghi?" "Nu cred, imi sare ea în apărare. Era purice de câine. Cred că l-am adus eu de la muncă, unde avem destui maidanezi care se gudură pe la picioarele mele." Apoi s-a făcut linişte, dar nu pentru mult timp, doar până ce sforăitul lu' tata a început să-mi gâdile urechiuşele în mod plăcut. V-am spus cele de mai înainte ca să ştiţi de unde-mi vin gândurile care mă frământă acum. Demult n-am mai auzit-o pe mama să rostească un "avem" atât de hotărât. De obicei foloseşte un "nu" hotărât înaintea lui. Deci "avem" este un lucru pozitiv. În al doilea rând, cred că mâine mă paşte cel mai oribil lucru pe care trebuie să-l suport: o băiţă. Asta mă face să gândesc iară nagativ. Apoi, cu toată criza de afară, cred că m-am făcut cu o zgărdiţă nouă, nu second hand. Asta-i şi pozitiv, şi negativ. Şi ultima problemă: Oare nu e primejdios să stau mult în faţa calculatorului ştiind că acesta poate avea virusuri iar ecranul purici?

6 comentarii:

  1. Baghi,
    l-ai "tăiat" pe tac-tu! Scrii mai bine ca el. Mi se rupe dacă mă citeşte şi se supără! Noi, ăştia care umblăm pe labele de dinapoi, ne supărăm uşor. (eu inclusă). Avem orgolii! Voi, ăştia care vedeţi lumea până la genunchiul nostru, n-aveţi. Aveţi amărâta aia de speranţă că o să vă iubim cel puţin pe jumătate din cât ne iubiţi voi pe noi.
    Dacă acelaşi "tac-tu" ţi-a băgat în cap că poţi lua purici de la ecran, nu-l lua în seamă. E invidios.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc, Renata! Mă faci să mi se înroşească blăniţa. Ştiu că este invidios, dar mai invidios decât el este frăţiorul meu biped, care nu prea mă mai lasă la calculator. Ştiu că este invidios pentru că nu vrea să citească nici măcar titlul vreunei povestioare scrisă de mine. Ei, da' nu-i bai, voi avea mai mult timp pentru somn.
    Să ştii că lăbuţele mele au urmat pas cu pas ce m-ai sfătuit. Dar nu ştiu ce se întâmplă: am trecut-o pe Chiti numită şi Chiţirel în blogroll, dar nu vrea să apară. L-aş întreba pe tata care-i cauza, dar el e bâtă, frăţioru'-la fel, mama-tot aşa. Şi atunci te miră faptul că am ajuns aşa de repede la nivelul lor?

    RăspundețiȘtergere
  3. Abia acum ţi-am văzut pozele, scriitorule! :)
    Nu ştiu de ce nu-ţi apare Chiti asta, în blogroll. De vină cred că e tac-tu. Bipezii se împart în cei care se pricep la calculator şi cei care nu. Eu sunt în categoria doi. Întreabă-l pe el din ce categorie face parte. Da' uită-te fix în ochii lui, să nu te mintă.
    Sugerează-i să întrebe un prieten.
    M-am uitat la Chiti pe blog. Vorbeşte despre tine.
    O grămadă de bloguri pisiceşti există pe lume şi eu habar n-aveam.

    RăspundețiȘtergere
  4. Renata, mă bucur că ai observat pictograma pe care ţi-am dăruit-o, înainte de a o şterge. Cât despre categoria din care face parte, tata zice că mai are multe instrucţiuni de citit şi de exersat până ajunge la categoria din care şi tu zici că faci parte. Şi nu minte, jur pe coada mea de motan! Cât despre Chiţi, sper să rezolvăm problema împreună cu ea, fioroasa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoasă poveste, Baghi! Sper că ai reuşit să eviţi baia, chestia aia neplăcută! :)
    În altă ordine de idei, după cum ţi-am scris şi pe blogul "Micile Mizerii", eu am vrut să mă înscriu în rândul persoanelor interesate de acest blog al tău, dar n-am putut, fiindcă browser-ul lui mami e nebun! În locul meu a apărut Mariana, o bună prietenă (imaginară) de-a mea! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mulţumesc Grişa pentru încurajare şi mai ales pentru că eşti interesat de mine. Să fi avut tata dreptate când mi-a spus să mă feresc de calculator, că are viruşi şi purici? Viruşii îl îmbolnăvesc şi calculatorul face încurcături. Asta cred c-ar fi explicaţia şi pentru faptul că nu-mi apare în blogroll Chiţi, pisica de vis. Dar o scoatem noi la capăt, Grişa! Motăneşte!

    RăspundețiȘtergere

Mă bucură comentariile şi miaucomentariile prietenilor mei!