miercuri, 20 octombrie 2010

Renata, cum îl chema pe Motan?

Aţi auzit, sau mai bine zis, aţi văzut ce m-a întrebat Renata? Dacă mi-a spus sau a omis să-mi spună că mă iubeşte?! Ce să-ţi spun năşică, dacă nici tu nu ştii şi nu ţi-aduci aminte dacă mi-ai spus da ori ba că mă iubeşti, eu de un' să ştiu dacă nu te-am auzit? Ş'apoi, a văzut cineva vreodată ca un motan să spună "Stop! Staţi aşa! M-am săturat de iubirea voastră"!
Părerea mea este că, dacă cineva ne este drag, noi nu greşim dacă îi spunem că-l iubim. Bineînţeles că-i dăm sacâz ...la corzi ori coarde, sau la limbă (aşteptăm "Diacritica" să ne lămurească) sau la gheruţe... Linişte... Mauuu! Şi eu te iubesc năşica Renata!
Cred că intenţionat nu ne-ai spus cum îl chema pe Motan, că avea un nume... Ai vrut să vezi dacă te iubim...
Miauu...TE IUBIM!

7 comentarii:

  1. Cred că la ora asta dormi de stingi.
    De-aia intru şi eu pe vârfuri, să nu-ţi stric visul...
    Pe motan îl chema Motanul. Credeam că e limpede, din momentul în care am scris cu majusculă.
    Îl strigam "Motane!" şi venea... Îl întrebam pe Lachi "Unde ţi-e Motanul?" şi pleca să-l caute...
    Aşa i-a rămas numele. Cu majusculă. Cum e al meu aici, pe net, cu minusculă. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mauuu! Un compliment aşa drăguţ, dis-de-dimineaţă, parcă te trezeşte la viaţă!:)))
    Mie-mi pare bine, că-l cheamă, ca' pă mine: Motan!:))) Şi baghi e cu minusculă!:)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce poza frumoasa ti-ai pus aici, Baghi, ai o blana superba si niste ochi sclipitori! Cat despre gherute, cat de des le ascuti? Pupic de la Serafina! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. baghi, când o mai prinzi pe mă-ta în toane bune, zi-i că nu doar ochii... e de-a dreptul frumoasă!
    E frumoasă în modul în care anii n-au efect. E iremediabil frumoasă! Şi când o pozaţi în plăpumioare cu senin de cer, norişori, steluţe... tot ea rămâne cea frumoasă.
    Mare noroc ai, Justiţiarule!
    Şi tac-tu, la fel!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mauuu! Ce dimineaţă frumoasă! Ce soare e afară! Ce complimente găsesc aici şi de la ce persoane "destinse"! Să tot fii MOTAN!:))) Dar să ştiţi că dacă mama vede pozele, jar mâncăm! Eu scap repede, căci am nişte locuri tainice, bine umblate, da' tata Ifim, a dat de belea! Oricum e bleg! Zice că e surd şi se simte ca "Regele unei ţări ploioase". Eu cred că este şi orb!:)))

    RăspundețiȘtergere
  6. "Regele unei ţări ploioase!"
    Era în Enigma, nu-i aşa, Baghi?
    Genul de carte poliţistă despre care nu crezi nimic când o deschizi, dar când o termini, realizezi că literatura e făcută inclusiv din cărţile alea pe care nu te-a obligat nimeni să le citeşti, ca să treci clasa, ca să nu pari prost, ca să nu te faci de râs...
    O să mă pun de-a buşilea în bibliotecă şi dacă nu-i la mine, e la mama.
    Şi-o s-o recitesc, fiindcă am uitat-o, dar îmi amintesc perfect senzaţia de "bine scris", pace, împăcare, pe care mi-a lăsat-o, când am terminat-o de citit, cu mulţi ani în urmă...
    Ce zici, Justiţiarule, de "În arşiţa nopţii"? :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Năşică, să ţi-l spun... La cât de zăpăcit e... Nici nu mai ştie dacă e vorba despre "Regele unei ţări ploiase", sau numai al unei zile ploioase... Zice că este un fel de sentiment care-l apasă, că e debusolat (nu pricep ce naiba vrea să spună) şi că se gândeşte să înceapă să povestească despre ce trăieşte zilnic. Despre "În arşiţa nopţii" zice că a văzut un film care i-a plăcut grozav, dar rămâne la ideea cu "ploioasă"...

    RăspundețiȘtergere

Mă bucură comentariile şi miaucomentariile prietenilor mei!