Fraţilor cu patrulabe, griezi, maidanezi, vărgaţi, pătaţi, de apartament sau acostament, cu copite, lăbuţe sau gheruţe, astăzi este Ziua Animalelor, este Ziua Noastră!
Data de 4 octombrie este recunoscută de bipezi ca fiind ziua noastră, iar ocrotitorul nostru, pe anumite meleaguri, este Sfântul Francisc de Asissi, care a proclamat această sărbătoare încă din 4 octombrie 1226.
Era normal, măcar atâta atenţie să ne acorde cei ce preferă să umble în două picioare. De fapt, cei ce nu-şi mai folosesc nici picioarele, deplasându-se pe două sau patru roţi, pe bile, rotile sau şine. Aiuriţi cum îi ştim, în curând n-o să-şi mai folosească nici creierul, singurul organ superior celor ale noastre, primit în dar de la Dumnezeu. Mulţi dintre ei nici nu ştiu că noi, vieţuitoarele, am prins viaţă înaintea lor.
Mi se pare normal şi firesc să ne acorde măcar un dram de atenţie şi recunoştinţă după importanţa pe care o avem pentru ei. Din moment ce şi-au umplut calendarul cu sărbători idioate cum ar fi, dau exemple aleatorii, ziua rumeguşului, şurubului, roţii pătrate, a capacelor de bere, a sticlelor goale ş.a.m.d., sper să nu aibă pretenţia că ne-au acordat un mare privilegiu. Totuşi, ca să nu cad în extremă, zic să le mulţumim acelora care ne iubesc, care văd bunătatea şi frumuseţea noastră, care îşi dedică viaţă pentru noi, făcând un ţel din salvarea noastră.
La mulţi ani de Ziua Animalelor!
luni, 4 octombrie 2010
duminică, 3 octombrie 2010
O idee preconcepută
Doar nu vă aşteptaţi acum să fac miau-miau despre Madagascar şi despre minunatele aventuri ale prietenilor noştri din Africa şi de prin alte părţi. Mai am multe să vă spun despre mine.
Lăbuţele mele încă nici nu s-au acomodat cu tastatura iar mouse-ul continuă să mă enerveze ca şi cum ar fi un şoricel adevărat. Asta-mi distrage atenţia şi-mi creează acea stare de nervozitate şi încordare maximă, stare atât de firească neamului nostru pisicesc în momentele decisive.
Se spune că "mâţa blândă zgârie rău". Vă contrazic, nu este adevărat. Aceasta este o idee preconcepută. Şi vă dau doar două exemple.
În primul rând, pe mine. Eu par blând şi niciodată n-am zgâriat pe nimeni.
Este adevărat că tata a schimbat lemnăria cu termopanele şi a renunţat să mai cumpere canapele noi. Dar faptul că unele obiecte din preajma mea s-au deteriorat mai rapid, este ceva normal. Eu sunt o felină şi am în vârful gheruţelor unghiuţe care trebuie schimbate continuu. Cum la fel de adevărat este şi faptul că mama trebuie să poarte şi vara mănuşi, dacă nu vrea să i se vadă mâinile. Dar ea singură s-a zgâriat în gheruţele mele.
În al doilea rând, pisicile care zgârie nu au o înfăţişare blândă. Adică noi nu ne ascundem adevărata faţă, aşa cum faceţi voi, bipezii. Aţi văzut ghemul de blană din mâna Nataşei?
Avea o figură bândă?
Lăbuţele mele încă nici nu s-au acomodat cu tastatura iar mouse-ul continuă să mă enerveze ca şi cum ar fi un şoricel adevărat. Asta-mi distrage atenţia şi-mi creează acea stare de nervozitate şi încordare maximă, stare atât de firească neamului nostru pisicesc în momentele decisive.
Se spune că "mâţa blândă zgârie rău". Vă contrazic, nu este adevărat. Aceasta este o idee preconcepută. Şi vă dau doar două exemple.
În primul rând, pe mine. Eu par blând şi niciodată n-am zgâriat pe nimeni.
Este adevărat că tata a schimbat lemnăria cu termopanele şi a renunţat să mai cumpere canapele noi. Dar faptul că unele obiecte din preajma mea s-au deteriorat mai rapid, este ceva normal. Eu sunt o felină şi am în vârful gheruţelor unghiuţe care trebuie schimbate continuu. Cum la fel de adevărat este şi faptul că mama trebuie să poarte şi vara mănuşi, dacă nu vrea să i se vadă mâinile. Dar ea singură s-a zgâriat în gheruţele mele.
În al doilea rând, pisicile care zgârie nu au o înfăţişare blândă. Adică noi nu ne ascundem adevărata faţă, aşa cum faceţi voi, bipezii. Aţi văzut ghemul de blană din mâna Nataşei?
Avea o figură bândă?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)