Despre fotbal

(Pentru prietenii mei cei mai buni de pe scara blocului, Miţa şi tatăl ei, Petrache)

De când mă ştiu, n-am mai văzut un început de noiembrie atât de frumos. Şi noiembrie, ştiţi bine, este considerată de bipezi ca cea mai urâtă lună, alături de februarie. Stând eu aşa cu blăniţa la soarele ăsta nefiresc de dogoritor, de te face să te simţi ca pe plaja unei insuliţe din Pacific, ce-mi trecu prin minte? I-a să fac eu, Baghi, ziua asta, şi luna, şi lumea, şi mai frumoase! Cum? Foarte simplu şi uşor! Am să miaunez puţin despre fotbal!

 

Fotbalul este cel mai iubit joc al bipezilor. Atât de iubit, încât la cel mai mare eveniment de acest gen, ce a avut loc în vara abia trecută undeva prin Africa (destul de aproape de Madagascar!), erau aşa de duşi cu pluta, încât eu devenisem invizibil.

 

Pentru juniorii ăştia micuţi, cum e Chiţirel, dau un exemplu, ăştia pufoşi, născuţi după evenimentul despre care miorlăi, vă spun că fotbalul este jocul unde bipezii mănâncă cele mai multe seminţe. V-aţi prins, mustăcioşilor, care-i şpilu'?
 

Mâncând aşa multe seminţe, înseamnă că acolo se adună cele mai multe vrăbii şi alte păsărele, toate fiind pe placul nostru, la păsărele referindu-mă.
Acum, problema e că se ajunge destul de greu la stadion, aşa numindu-se locul unde ei practică acest joc tembel. Spun "tembel", pentru că jocul, propriu-zis, constă într-o minge bătută cu unul din cele două picioare pe care le au, căci cu amândouă, în acelaşi timp, este aproape imposibil. Practic, în timpul acestui joc, ei nu mai sunt bi, ci sunt unipezi. După socoteala lor, cei mai buni şi mai deştepţi fotbalişti sunt cei care gândesc cu piciorul (aici pot divaga, da' mă abţin). Problema noastră este că jocul ăsta e foarte bine păzit. Armate şi cohorte de bipezi cu bastoane, cu lacrimogene, cu scuturi, căşti, cagule şi aşa mai departe păzesc acel loc şi joc, de nici musca şi nici vrabia nu trece.
 

Dar după ce se termină fotbalul, vă gândiţi la stolul de vrăbii ce dă năvală acolo? Ce zic mustăţile voastre?
Cred că aţi observat că mi-am dezvoltat tehnica (fotbaliştilor le place să spună "strategia", de parcă ar gândi la acel nivel) şi ştiu să-mi postez şi pozele, în acelaşi loc cu scrisul.
Asta cred că va aduce şi mai multă culoare blogului meu.
Sper că aţi sesizat că pozele de mai sus sunt făcute chiar pe timpul finalei campionatului mondial al jocului despre care vorbim. Ştiţi, desigur şi cine a câştigat. Şi mai ştiţi şi de ce. Aiurea, toţi credeţi că Spania a câştigat din cauza şi cu ajutorul unei caracatiţe!? Mauuu! Îmi vine să mustăcesc.
Sigur că am ţinut cu spaniolii!
Olandezii erau portocalii!
Dar de fapt, vreau să vă spun ceva mult mai important...
Ştiţi ce bine e să stai întins pe burtă şi vuvuzelele să cânte sub tine?!:)