marți, 2 noiembrie 2010

Reguli de aur

"Zâmbeşte, mâine va fi mai rău"! Cu asta a ieşit Murphy de a rupt gura târgului şi a făcut mii şi milioane de bipezi să zâmbească.
Ştiind că stress-ul este cel care-i enervează pe bipezi în aşa hal, încât devin invidioşi chiar şi pe noi, făcându-ne viaţa mai vegetariană, încerc şi eu să vând o regulă, pe care o ştiu de la fraţii (şi duşmanii) noştri patrulabezi, chipurile, mai inteligenţi ca noi (părerea lor şi a bipezilor care urăsc neamul nostru pisicesc). Dar ar trebui să ţineţi cont că noi ştim să ne protejăm de stress în alt mod de cum o fac ei, sfatul meu fiind pur dezinteresat, aşa, de dragul discuţiei.
Adică dumneavoastră, bipezilor, ar trebui să trataţi fiecare problemă stresantă aşa cum ar face-o un căţel.
Dacă nu o puteţi mânca sau să vă jucaţi cu ea, faceţi pipi pe ea şi mergeţi mai departe.
Aşa veţi avea numai zile frumoase şi lipsite de stress!
 
Posted by Picasa

6 comentarii:

  1. Baghi,
    Cică Ed Murphy, iniţiatorul murphyologiei, a rostit un singur murphyologism, privind nemulţumit la activitatea unui tehnician care încerca să monteze o curea de transmisie.
    "Dacă e vreo posibilitate să o facă prost, o va face!"
    Restul folclorului murphyologistic aparţine unor anonimi.
    Asta cu "Zâmbeşte..." e una dintre cele mai tari.

    Una care te-ar putea interesa în mod deosebit (şi satisface) e următoarea:
    "Când pisica ta ţi-a adormit în poală şi pare mulţumită şi adorabilă, va trebui să te duci urgent la baie."

    Excelentă şi adorabilă postare, însă!
    O să mă gândesc la o variantă contrasă pentru enunţul tău final. Ai putea rescrie murphyo-patrulabeto-logia pe înţelesul omului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mauuu! Şi comentariul tău este adorabil, pentru care îţi mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cîndva, cu mulţi ani în urmă, i-am dăruit şefului meu (un italian) un calendar de birou făcut de mână. Era aşa de bogat, că orice alt cadou ar fi părut ridicol, cu excepţia unei sticle de whisky :))
    Fiecare lună avea câte-o cugetare de-asta, aleasă la întâmplare din Murpy şi tradusă în italiană. Pe copertă era faza cu "Zâmbeşte, mâine va fi mai rău!"
    Prin mai, se amuza că uite ce coincidenţă, în fiecare lună sloganul se potriveşte! Prin septembrie, când, după lupte seculare care duraseră juma de an, aduceam primul nostru antibiotic înregistrat în România şi făcuserăm toate calculele de profit (că la antibiotice nu se plăteau taxe vamale şi comision), s-au introdus dările astea. Exact cu câteva zile înaintea importului.
    Pe fila de calendar era tocmai zicerea:
    "Când îţi vine rândul, se schimbă regulile".
    Mi-a trântit calendarul pe masă şi-a înjurat vreo zece minute.
    De-atunci, ori de câte ori sunt cu moralul la pământ, răsfoiesc culegerea lui Murpy. Zi-i lui tac-tu! Să studieze şi el.

    RăspundețiȘtergere
  4. Năşico, sper ca Ifim să nu-şi ia nasul la purtare dacă-ţi spun despre el că stă foarte bine cu murphologia. Cred că ţi-ai dat seama că a fost militar de carieră. Am văzut multe agende şi carnete ale lui unde la programul zilnic sau săptămânal, sub "aprob" era trecută câte o lege d'asta. Eu, ca motan ce nu a studiat aşa bine această disciplină, mă gândesc la ce se poate întâmpla dacă nu mă supun legii, adică astăzi, nu zâmbesc! Mâine va fi mai bine?

    RăspundețiȘtergere
  5. Bghi,
    între noi fie vorba, am cunoscut tot felul de pisici, prin intermediul lui Lachi sau direct. Paranteză: Lachi era un câine "anormal": iubea pisicile. E adevărat că înnebunea, ca orice câine, când auzea "Uite pisica!", dar când o ajungea,urmau negocieri prietenoase, fandoseli, ifose...până la urmă se împrieteneau. Poate că respecta, ca boxerii, diferenţa de categorie şi nu-şi punea mintea cu ele...
    Cu vulpile,însă, da! :) Închid paranteză.

    Eu nu cunoscut motan mai deştept ca tine!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mauuu năşică... Asta da alintătură:))) Ce-mi place!:)))

    RăspundețiȘtergere

Mă bucură comentariile şi miaucomentariile prietenilor mei!