În sfârşit

După multe încercări şi tergiversări, iată, vi-l prezint pe purtătorul meu de cuvânt, cel despre care am scris în postarea mea anterioară.
De fapt, pe fostul meu purtător de cuvânt, pentru că l-am concediat, între timp.
Am făcut asta deoarece, deşi era treaba lui, nu a mai spus şi nu a mai postat nimic. Nu i-a vizitat nici pe prietenii mei, adică pe prietenii lui Baghi, deşi atunci când l-am angajat, i-am spus clar că asta e una din atribuţiile lui de bază.
Un "miauuu" acolo, un "ssfârrr" dincolo, un "mau-mau" pe la o ureche ce ascultă sau o clipire leneşă şi o mlădiere unduioasă din codiţă pe lângă cineva care ne priveşte, ne-ar fi adus numai beneficii. Dar ca orice motan, în loc să-şi vadă de treabă, el s-a pus pe somn.
Ca să nu spun că încă de la început l-am privit cu neîncredere, el ştiind să miorlăie doar nuuu, ceea ce mă exaspera, eu fiind adeptul lui "da". Ca să nu mai spun şi de pletele lui, care erau deja exagerat de lungi. Dacă eu, cu părul meu finuţ, sufăr atunci când sunt periat, ce să mai zic de el, lăţosul...
Totuşi, trebuie să-i dau şi lui un pic de dreptate. Sunt fel de fel de perii şi perieri!:)
Mauuu!:)