duminică, 17 februarie 2013

Răspuns la o întrebare dificilă




    Nono, prietenul şi partenerul meu de afaceri a lansat ieri această întrebare care m-a surprins mai tare decât meteoritul de la Celyabinsk:  Vreau să ştiu! - " Poate să-mi explice şi mie cineva ce înseamnă “ziua îndrăgostiţilor”? 
Pe îndelete. Că a trecut."

Iată răspunsul meu, aşa cum l-am miorlăit eu pe îndelete, în biroul nostru de detectivi particulari MARLOWE ŞI FIII
"Prietene şi partenere, îţi spun ceva, da’ nu te supăra.
În primul rând, atunci când te interesează să ştii despre lucruri de o importanţă covârşitoare, aşa cum este şi acesta cu ce înseamnă “ziua îndrăgostiţilor”, nu te apuci să baţi toba ca bunica, să dai sfară-n ţară şi să întrebi pe toată lumea, căci nici nu ştii ce răspunsuri poţi primi, mai ales când eşti sincer ca mine şi ai moderarea comentariilor dezactivată. Mai grav, în situaţia ta, având şi un partener, nu te apuci să tragi clopotele sau să claxonezi, înainte de a-i cere părerea sau de a-l întreba.

Oricine, în situaţia mea, s-ar fi supărat, dar eu nu supăr, căci înteleg situaţia prin care treci, fiind necăjit pe câinele-fular care nu vrea să vorbească. :)
Aşadar mă autosesizez şi încerc să-ţi explic ceea ce vrei să ştii:
După mintea mea de motan detectiv, cred că “ziua îndrăgostiţilor” este ziua în care doi prieteni sau parteneri, preferabil din aceeaşi specie, dar de sex diferit (slavă Domnului că noi ne autoexcludem, neîndeplinind această condiţie ) devin dependenţi unul de celălalt, încep să-şi dorească binele celuilalt în detrimentul celui propriu, deci tocmai invers cum e în firea lucrurilor, se apucă să delapideze Universul încercând să-şi însuşească luna şi stelele de pe cer şi să şi le dăruiască, fără nicio negociere, facând troc cu ele. 

Mai fac şi alte prostioare în acea zi: amândurora le place să asculte aceeaşi muzică, nu se mai uită la televizor, merg împreună la piaţă, dar nu cumpără nimic, se satură dintr-o căpşună pe care-o mănâncă pe rând, imită porumbeii şi guguştiucii, vorbesc cu pisicile şi câinii rătăciţi, trotuarul plin de gropi li se pare covor de mătase roşie iar acolo unde sunt gunoaie şi ciulini ei văd numai flori, şi alte asemenea tâmpenii.
Şi ce e şi mai grav, vor ca o asemenea zi, să fie în fiecare zi!

:)
Ca orice detectiv care se respectă şi îşi ţine un jurnal, acest răspuns l-am consemnat aici, căci nici nu se ştie când şi dacă o să-mi fie sau nu de folos! 


3 comentarii:

  1. Fac această completare,
    căci nimănui, chiar şi-n ochi,
    nici că-i sare,
    ce fac îndrăgostiţii noaptea,
    când îşi aleg,
    stelele mici de pe cer,
    crezând că le culeg.
    Ameţiţi fiind peste măsură,
    ei nici măcar nu ştiu că le fură.
    De unde şi vorba unui cântec vechi
    “hai, culegem stele perechi,
    să-mi pui iar cercei la urechi”…
    Iar de e pe zi, în amiaza cea mare,
    când stele sunt ioc, iar soarele mare,
    se mulţumesc şi cu cireşe ori flori de măr, să-şi pună în urechi sau prin păr…

    RăspundețiȘtergere
  2. La noi, îndrăgostiții, petrec noaptea în Dinar, unde doar coniacul are stele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unchiule Vania, sper ca tata Ifim să nu afle ce aţi spus aici. Pentru că l-am auzit de multe ori exprimându-şi dorinţa de a trece prin Timişoara ca să facă un popas la Dinar, unde speră să-l întâlnească pe domnul plutonier-major Onici, la o halbă de coniac cu mai multe stele. :)

      Ștergere

Mă bucură comentariile şi miaucomentariile prietenilor mei!