Teză de doctorat (6)

- continuare -

       Deși poate părea ciudat și de neconceput, „ce îngroapă pisica” ne poate ajuta în calmarea sau evitarea stresului și chiar în cizelarea propriei exprimări, protejând urechile celor apropiați de receptarea unor cuvinte sau sunete neplăcute auzului.
       Bunăoară, există cineva, care după o zi infernală petrecută la serviciu, ajuns acasă, măcar odată, să nu fi exclamat, „am avut o zi de ...!”?
       Când vorbim despre fotbal, de câte ori nu ni s-a întâmplat să auzim expresii de genul: „...”!
       „Ce joc de ...”! „Ce echipă de ...”!?
       Sau când șeful, oricât ar fi el de șef, este caracterizat în fața amicilor, la un pahar de vorbă, oare nu este numit și el „un ... de șef!”?
       Dar dacă în locul cuvântului substituit prin cele trei puncte punem expresia „ce îngroapă pisica”, nu-i așa că furia devine blândețe, iar ceea ce-ar putea fi socotit vulgar, dintr-o dată devine interesant și enigmatic?
        În altă ordine de idei, dacă aș îndrăzni să vă miorlăi că viaţa voastră e de ..., pentru că aveţi, aţi avut sau mă rog, veţi avea un guvern de ..., nu risc să fiu pus la stâlpul infamiei, toată lumea reproşându-mi că nu am dreptate şi spunându-mi că nu este adevărat?
        Însă, dacă v-aș miauna, mieros şi verde-n faţă, că viaţa voastră seamănă cu ce îngroapă pisica şi v-aş mai alinta că aveţi un guvern de fix ce îngroapă pisica, sunt absolut sigur că nimeni nu ar mai comenta şi nimenea nu m-ar contrazice, pentru că am dreptate, căci ceea ce îngroapă pisica, este adevărat...

 (va urma)