Pagube colaterale

 

Eu sunt pagubă la casa omului! Aşa m-am simţit atunci când Ifim încerca să-i explice mamei Dana în ce rahat mare a intrat. Din fericire, nu într-al meu, eu, chiar şi motan fiind, sunt civilizat. Cică a intrat în cel mai mare rahat din viaţa lui, rahatul fiind clocit şi depus de actualul guvern.
Zicea el, (furios fiind, da' cu ochii pe mine) că s-a îndatorat la bănci 70% din venit, numai ca eu, Baghi, s-o duc bine. Şi era furios pentru că, după calculele lui şi promisiunile tuturor şefilor lui, începând cu comandantu' suprem, nicio pensie sub 3000 ron n-ar fi trebuit să scadă. Şi el (mă refer la Ifim), ca boul, i-a crezut!
Mai zicea ceva, că ar fi încasat numa' 40% din suma promisă şi că, datorită acestui fapt, a intrat într-un rahat total, fiindcă ratele la bancă, adică îndatorarea, reprezintă, în situaţia lui, cu 30% mai mult decât venitul familiei.
Atunci am sărit eu la gâtul lui şi i-am miaunat: poate pricepi şi tu, de ce noi, la pisici mă refer, nu ieşim la pensie!? Mauuu, la vârsta adevărată pe care o am (70 ani omeneşti), arăt a pensionar? Tu eşti ca o prună stafidită, dar ai ani mai puţini ca mine!
"Nu-mi arde de guler blănos acum. Vezi, Baghi, să nu ajungi o pierdere colaterală!"
Ha, ha, ha, mauuu... Ce-mi plac glumele mele!