luni, 3 ianuarie 2011

Prietenie sau dragoste...

 
Bun găsit, dragii mei prieteni!
Este adevărat că zilele ce au trecut, chiar dacă au fost distractive
pentru cei care se cred stăpânii noştri, nu au fost odihnitoare, ci mai mult chinuitoare,
pentru ei. În schimb pentru noi, chiar au fost de vis!
Atâta odihnă şi nebăgare în seamă din partea lor!
Ce poate fi mai plăcut!?:)
Posted by Picasa
 
Este bine totuşi că, după ce-şi fac damblalele -aşa cum pot fi
denumite deprinderile sau obiceiurule lor ciudate de a ne
împopoţona şi a ne umili crezând că ne fac favoruri sau
plăceri-, sfârşesc prin a ne lăsa în linişte, un timp,
adică, a uita de noi. Şi-n ceea ce mă priveşte, acel timp scurt în care uită de mine, mi se pare cel mai plăcut! Şi-n acel timp scurt, la cumpăna dintre decenii, mi-am adus aminte de povestea pe care mi-a dăruit-o năşica Renata şi pe care v-o dăruiesc tuturor.
Bună de vizionat şi ascultat la gura sobei (sau a caloriferului)!:)
Posted by Picasa

4 comentarii:

  1. Băghiuţ!
    (Nu te supăra că-ţi zic aşa, lui Lachi îi spuneam "Lăchiuţ", în clipele noastre de supremă comunicare şi tandreţe şi nu s-a supărat niciodată...)
    Dar din dar se face Rai,aşa că filmuleţul trebuie să ajungă la toţi cei care ştiu că în trupuri atât de diferite, pot sălăşlui suflete atât de asemănătoare.
    Să fim lucizi! Povestea asta e făcută din montaj, câinele şi delfinul sunt "personal calificat", dresat, adică.
    Ceea ce m-a impresionat dincolo de realizarea artistică, e momentul în care delfinul îl aduce în cârcă pe căţel la ambarcaţiune. Aripioara dorsală a delfinului e la fel de inervată ca şi globul ocular uman. Orice atingere îl şochează, îl electrocutează, îl face să se scuture, să se apere, să evite atingerea. Totuşi, în urma dresajului, a admis să-l care pe căţel câţiva metri. Există şi varianta ca pentru filmare să se fi folosit un mulaj parţial de delfin, purtat de un scafandru.
    Adio miraj!
    Totuşi cei care au studiat viaţa delfinilor susţin că ei trec în mod voluntar prin nişte dureri atroce, atunci când salvează un om de la înec şi-l cară aproape de ţărm, la apă mică. Instinctiv, omul se ţine de înotătoarea dorsală a delfinului.
    De-aici rezultă o propoziţie foarte preţioasă: cu adevărat inteligent, eşti atunci când îţi învingi instinctul de autoconservare, pentru a salva pe cineva asemeni ţie.
    Asemeni cum, Baghi? Că delfinii nu seamănă cu oamenii, nici cât ne semănaţi voi.
    Asemeni la minte!
    Despre asta e vorba în film, micuţule!
    O fiinţă inteligentă apără orice altă fiinţă inteligentă din vecinătatea ei.
    Pentru alte scenarii, s-au inventat banii, politica, organizarea statală...
    Asta e tema principală a filmului.

    Un an bun şi liniştit, Motănelule!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun venit/găsit în noul an, năşică Renata!
    Îţi mulţumim şi pentru poveste, şi pentru comentariu, şi pentru urări!
    Despre "Lăchiuţ" al tău ne-ai vorbit aşa de frumos şi credem că l-ai iubit aşa de mult încât ne-am gândit de multe ori să postăm aici o poveste despre el, spusă de tine într-un comentariu mai vechi.
    Să fii sănătoasă şi să ai numai bucurii în noul an. Împreună cu Ifim, îţi urăm toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Oh Baghi! Dolphins are so inteligent, and the film so tender, and a very, very cute and beautifull dog -
    saludos!

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga mea Efi, sigur că delfinii sunt foarte inteligenţi. Oamenii spun că delfinii sunt cele mai inteligente animale. Eu, Baghi, spun că sunt cele mai inteligente animale, dar după noi. Şi asta o spun pentru că încă nu am cunoscut niciun delfin care să aibă blogul lui personal!:)

    RăspundețiȘtergere

Mă bucură comentariile şi miaucomentariile prietenilor mei!