Epilog la "Avem!"

V-am spus parcă într-o povestioară anterioară că înţeleg nu numai tot ce se petrece, ci şi tot ce se pune la cale. Dar parcă de data aceasta a fost prea de tot. Dimineaţa zilei de ieri începuse foarte bine pentru mine. Prima care mi-a adus o bucurie a fost Renata, care mi-a spus clar că puricii de pe ecran nu râvnesc la blăniţa pisicilor. Apoi l-am auzit pe tata spunându-i mamei că încă nu s-a terminat criza, ceea ce m-a făcut să cred că nu o să-mi mai cumpere zgărdiţă, cel puţin pâna la ieşirea din criză. Afară s-a făcut frig, a început să plouă, ceea ce m-a făcut să sper că scap şi de băiţă. Când am văzut că au pornit şi centrala iar caloriferele s-au încălzit exact după placul meu, eram în culmea fericirii. Deja gândul meu zbură la Pisone şi la joaca lui sălbatică cu puii de vulpe, pe acel domeniu minunat, unde ziua nu e zi iar noaptea nu e noapte. Şi cum visam eu întins pe păturica de pe calorifer pusă special pentru mine, l-am auzit pe tata spunându-şi ideea cu glas tare: Am găsit soluţia! Facem un împrumut la CAR şi-i cumpărăm zgardă lui Baghi. Atunci, pe loc, visul meu s-a spulberat şi mi-am dat seama că nu scap nici de băiţă. Ce s-a întâmplat mai departe, puteţi vedea în fotografiile de mai jos, căci mi-a pierit cheful de scris.