luni, 11 octombrie 2010

Mărturisire

...Serafina, Nataşa, Musette, Chiţirel, Nera... ce frumuseţi îmblănite, ce ochi minunaţi, ce priviri galeşe, ce prinţese şi, totodată, cerşetoare, ce codiţe şi ce mustăţi, câtă blândeţe şi ferocitate! Mauuu! Cred că sunt bolnav, sau m-am îndrăgostit (asta ar fi trebuit să vă las pe voi să ghiciţi, nu se cade s-o spun eu, dar povestea lu' Jao încă-mi stăruie în minte şi nu mă pot abţine de la câte o scurtă explicaţie).
A avut dreptate Renata atunci când i-a zis lu' tata: "Ţi-ai făcut blog, ai dat de belea! Tre' să te ţii de el, nenică! Ce-ţi trece prin cap, scrie-n el, fără frică. Nu prea merge s-o fentezi." Na, că dădui şi eu peste aceeaşi belea. Eram în stare să vă promit că mă voi ţine de el cu toate gheruţele mele de la cele patrulăbuţe, neştiind că e aşa de alunecos şi chiar complicat. Credeam că e uşor ca somnul.
Apropos, tata Ifim zice că somnul, pe vreme de criză, este cea mai potrivită îndeletnicire, cea mai rentabilă activitate, cel mai important domeniu de interes social şi naţional, care poate să scoată din criză ţara noastră şi pe ale ei popoare conlocuitoare, bipede sau cu patru labe. A văzut el la televizor că până şi bipezii care conduc ţara, ca să aibă mai mult spor, chiar în casa construită de popor, recurg uneori la acest hoby atât de reconfortant. Este foarte plăcut, odihnitor, chiar nu costă nimic, generator de economii la energie pură, aer, apă, lumină, căldură, aducător de linişte şi mulţumire sufletească. Mai ales dacă, subliniază tot el, este combinat cu foamea, o altă trăsătură definitorie a neamurilor noastre pe vreme de criză. Efectul se manifestă imediat şi se atinge randamentul maxim dacă în această ecuaţie intervine şi frigul, care ne este atât de familiar!
Trebuie şi eu să vă mărturisesc faptul că scurta mea hoinăreală pe net m-a dat peste cap. Am văzut bloguri atât de frumoase, încât m-au făcut să mă simt ca Bănel în preajma Ramonei sau a Elenei. Ceea ce mă ambiţionează să fac şi eu ceva. M-am gândit să editez aici, pe acest blog al meu, un album cu cele mai reuşite poze ale mele. Nu-i aşa că deja v-am făcut curioase, mâţe frumoase ce sunteţi?!:)

4 comentarii:

  1. Baghi, dar am trecut in fiecare zi pe la tine ! De ce zici ca nu te-am vizitat ? ( uite-te pe intrarile pe blogul tau, si o sa vezi listata zilnic Canada ) ...
    Mucedu' e bine....e ala din poze ! Pe toate veveritele negre le cheama " Mucedu" ... Ascultila s-a mai intremat putin : aseara s-a catarat pe geam, si a reusit sa umble in 4 picioare, insa tot schioapata. Incet-incet, se recupereaza ....

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate tu, lume de veveriţe, ratoni, sconcşi şi alte animăluţe îmblănite. Îţi mulţumesc pentru că mă vizitezi, chiar dacă trebuie să mediezi conflictele dintre clanuri şi să porţi grija celor răniţi, care sunt victime colaterale, cred. Bine că animăluţele tale, cu care deja m-am împrietenit, nu-s din neamul pisicesc, altfel nu ştiu dacă mai plecam din Canada.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca veni vorba de pisici ... am fost sa adun ghinda, langa niste blocuri : cineva isi scosese pisica afara pe iarba, sa-si faca nevoile. Doua veverite stateau pe gard si ... injurau pisica !
    Latrau nervoase si plesneau din coada, din cauza pisicii !

    RăspundețiȘtergere
  4. Îţi spun eu de ce o înjurau şi lătrau nervoase la pisică. Veveriţele au mai urmărit-o şi data trecută. Au văzut-o îngropând ceva şi, curioase fiind, au fugit repede să vadă, ele neştiind ce îngroapă pisica. Ca şi mulţi bipezi, dealtfel.

    RăspundețiȘtergere

Mă bucură comentariile şi miaucomentariile prietenilor mei!