duminică, 24 octombrie 2010

Zi de zi, dis de dimineaţă

Ce ţi-e şi cu bipezii ăştia! Toată ziulica mă cocoloşesc spunându-mi că mă iubesc, mă strâng în braţe şi mă ciufulesc, exact acolo unde nu-mi place deloc, exasperându-mă la nervi. În schimb, nu au pic de încredere în mine. Spun că sunt un trădător, că neamul nostru pisicesc umblă doar cu şi după interes.
Ce să spun, parcă neamul lor omenesc umblă cu şi după altceva...
Oricum, faptul că nu au încredere în mine, mă enervează la culme, iritarea ajungându-mi până-n vârful cozii. Mi-am făcut un obicei sănătos de a-i trezi în fiecare dimineaţă, precis, ca un ceas elveţian, cu exact cinci minute înainte de a le da deşteptarea telefoanele lor mobile, pe care le folosesc doar pe post de ceas deşteptător, calendar, agendă sau pentru câte-o ceartă.
Ar putea renunţa foarte uşor la ele, măcar dimineaţa, eu preluând, ca pe-o datorie de onoare, sarcina de a-i trezi. Dis-de-dimineaţă, în fiecare zi, când îmi apropii mustăţile mele sensibile de urechile lor şi încep să le şoptesc mau, ma-mau, mauuu din ce în ce mai insistent, pentru a fi sigur că-i trezesc, ce credeţi că fac bipezii mei? În loc să percuteze ca la carte şi să folosească poziţia care-i deosebeşte de noi, dând fuga la cămară ca să-mi scoată un binemeritat pliculeţ cu mâncare suculentă, ei încep să arunce cu perne prin dormitor, sperând să mă nimerească... Păi asta e recunoştinţa lor, asta e dovada lor de iubire?

8 comentarii:

  1. Ar trebui sa iti multumeasca bipezii, cu o sonerie de telefon te trezesti deja stresat, pe cand gadilat de mustati...

    RăspundețiȘtergere
  2. Tu esti cuminte mai Baghi pe langa mine, eu daca dorim cu ai mei (ceea ce se intampla doar cand mergem undeva undeva nu pot sa am si eu camera mea) ii trezesc de cateva ori pe noapte pt ca mi-e foaaaameeeee!!! :D
    In rest eu nu am cum sa ii trezesc decat cu mieunat si zgariat usa bucatariei unde sunt inchis pe timp de noapte....
    Oricum...este clar lipsa de recunostinta...pana si ai mei prefera sa ii trezesc eu si nu telefoanele :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Mustăcesc pe sub mustăţi bucurându-mă că îmi daţi dreptate. Abia aştept să vă povestesc câte îmi mai fac şi să n-o luaţi ca o pâră!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie imi place sa ma trezeasca dimineata niste mustati sau un mau-mau sau un sffrrrrrrrrr-sfrrrrrrrr. Nu-mi place si dau cu perne cand astea se intampla la 2-3 dimineata.

    RăspundețiȘtergere
  5. Baghi,
    ştii că eşti pe coloana din dreapta, la DELICATESE, pe blogul Mădălinei - "Semn de carte...."? Asta, după ce şi-a schimbat blogul la faţă şi-a păstrat numai ce n-o plictiseşte.
    Ţi-am zis eu că negrul e distins?

    RăspundețiȘtergere
  6. Cami, poate asta o fi cauza comportamentului lor inexplicabil: sunt supăraţi pe mine că eu nu ştiu să torc, adică nu sunt sfrrrârrrâit.
    Năşică Renata, nu ştiam informaţia asta, dar am s-o verific. Oare cine şi-o fi băgat coada?
    Să ştii că ai dreptate: negrul e culoare distinsă, nenică! Şi norocoasă, cred!

    RăspundețiȘtergere
  7. Bravo, Baghi, foarte bine faci! Serafina stie pecis cine la ce ora trebuie sa se trezeasca si ne scoala pe rand. Ba mai mult, exact cand sa ma asez la masa sa-mi beau cafeaua, se cocoata ea pe scaunul meu, de mai ma asez pe ea! Stie exact cine urmeaza sa ia micul dejun si se urca pe scaunul lui, asteptand persoana. E un ceas cu sonerie miau! Si un "ordinator" de nota 10, nu-i scapa nimic! Asa ca, o recompensa meriti, Baghi-motan catifelat! :)
    Pentru tine si toate pisicile, dar si bipezii lor!
    http://www.youtube.com/watch?v=Qit3ALTelOo

    RăspundețiȘtergere
  8. Mulţumesc mult, Mirela! Eu în general, apreciez recompensele sub formă de cărniţă suculentă, la plic sau chiar şi la cutie. Dar mi-a plăcut şi asta de pe youtube. Cu scaunele din bucătărie procedez şi eu, exact la fel. Salutări motăneşti Serafinei!:)))

    RăspundețiȘtergere

Mă bucură comentariile şi miaucomentariile prietenilor mei!